Suflet mototolit

Heh... si iar nu am mai trecut pe aici de o vesnicie. 

Nu voi renunta niciodata la acest blog, desi cred ca am mai spus asta , cu riscul de a ma repeta, o voi mai spune: aici e locul unde pot sa ma descarc, locul de unde imi voi culege in viitor amintirile si voi resimti lucruri, poate uitate intr-un coltisor prafuit de suflet.

Am tot intalnit in ultimul timp persoane care imi povesteau despre probleme din familie , multi oameni divortati ,  fel si fel de certuri posibile si imposibile, dar nu m-am putut gandi niciodata ca la armonia care era in familia mea s-ar putea ajunge la asemenea lucruri.

Nu o sa stau sa intru in amanunte , dar ma simt pur si simplu sfasiata. 

Nu m-am asteptat niciodata la asa ceva , iar toate lucrurile astea au cazut peste mine ca o greutate de nspe mii de tone care pur si simplu m-au strivit instant.

Doare atat de tare sa stii ca iubesti pe cineva si ca faci tot posibilul sa ii fie bine , renuntand la placerile personale , doar pentru a crea armonie si pace.

Si in schimb ce primim? 

Ei bine, eu am primit respingere total neasteptata, tipete si multe lovituri verbale care au atins direct in suflet. 

Inca nu pot sa realizez ca persoane pentru care ti-ai taia o mana fara a sta pe ganduri, iti pot spune asemenea vorbe .

As avea o gramada de povestit pe tema asta , dar din pacate nu mai pot sa stau . 

As vrea sa stie ca ranile pe care mi le-a facut in suflet nu vor mai putea fi vindecate niciodata , cu absolut nimic.

Am scris toate aceste randuri printre lacrimi, asa ca imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale si de ortografie.

Sper ca timpul sa rezolve tot si sa aranjeze lucrurile asa cum ar trebui sa fie ele in mod normal si sper ca 9/10 persoane sunt bine , ca nu sufera din niciun motiv , cu atat mai putin din cauza lucrurilor legate de familie. 

Doare tare, cel mai tare. 

Aveti grija de sufletul vostru,

Maria.

 

 

Un suflet fara vise moare

" Vise.. am inca vise..daca visez raman in viata " ^VAMA

M-a urmarit toata ziua melodia asta.

Regatul meu pe-un vis - VAMA

Nu stiu de ce , dar ceea ce stiu sigur e ca nu mi-o pot scoate din minte.

Ma hranesc de multa vreme cu vise si ma contrazic mereu , ba ca e bine ceea ce fac ba ca nu e .
Adevarul e ca.. " un suflet fara vise moare" .
Chiar asa . Cine nu viseaza ?
E bine sa visam. E bine sa avem momentele noastre de libertate in care sa ne lasam purtati de ganduri spre vise.

Vise. Vise . Vise .Vise .Vise
Peste tot vise .
Parca e un cer instelat si de fiecare stea , sta agatat cate un vis.

Cam asa se intampla si in realitate, chiar daca totul pare fictiune.
E ... doar un mod mai simplu de a explica ceea ce se intampla de fapt.

Deci, cum spuneam. Visele noastre stau agatate de stele .
Unele sunt mai stabile , altele nu prea.
De ce?
Paaai... una dintre cele 454854549822249977201487 de cauze posibile , chiar una dintre cele mai importante este cat de bazat pe realitate este visul.
Da , probabil o sa spuneti ca am innebunit ...daca e vis de unde scot eu realitate ?!?!
Visele sunt construite pe fapte reale. Chiar asa..pe lucruri intamplate sau pe lucruri pe care ne dorim sa le vedem transformate in realitate.
Siiii cam pe aici gresim noi si d'asta sfarsim mereu prin dezamagire si totul felul de chestii de genul.
Ne dorim uneori PREA MULT . Ne construim vise care nu au nicio baza REALA stabila.
Ne facem asta cu mana noastra.
Vrem sa fie asa. Ne dorim. Visam la asta de mult timp .
Incepem sa ne imaginam cum ar fi daca....?! si chiar percepem anumite informatii gresit.
Ne construim scenarii si tot felul de chestii.

GATA!

De ce trebuie sa fim atat de fraieeeeeri?

Vreau sa ma vindec de "visare abundenta".



As putea scrie pana la 100 de ani despre vise... dar ma opresc.

Viseaza cu masura , dar nu renunta niciodata la vise.

Ai grija de sufletul tau ,
Maria.

Cica ziua buna se cunoaste de dimineata

Neataaaaaa !

In ciuda faptului ca aseara am cazut rupta pentru ca ieri am facut zeci de mii de drumuri si am intalnit intr-o singura zi mai multe persoane decat intalesc de obicei intr-o saptamana , nu stiu ce s-a intamplat dar voilààà m-am trezit devreme .
Hmm, adevarul e ca m-am culcat eu cu niste ganduri plutitoare prin minte , deci probabil asta o fi cauza somnului nelinistit.

Se spune ca " ziua buna se cunoaste de dimineata " .

M-am trezit usor , pentru ca n-am mai putut sa dorm.
Nu m-a trezit niciun telefon , nicio alarma , nici macar muzica de la masina vecinilor.

Pur si simplu , m-am trezit.

Dar totusi presimt ca o sa ma plictisesc ingrozitoooooor pana mai tarziu .

Uhm...si eu ce ar trebui sa inteleg din asta?

Ca o sa am o zi buna sau nu ?

Uuf.. mai bine ma opresc din gandit . Uneori gandesc prea mult .
O dimineata minunata tuturor si o zi cat mai activa cu un final fericit .

Aveti grija de sufletele voastre,
Maria.

Totul trece , totul se schimba..

Se pare totusi ca AUGUST aterizeaza in viata mea si cu zile bune . Yeey.
Desi initial am inceput luna foarte prost , se pare ca speranta aia arzatoare din sufletul meu a ars suficient de mult incat sa simt caldura ei .

Daa , asa e sunt putin mai vesela si optimista . Stiu ca o sa imi treaca repede , dar am zis ca un asemenea moment nu trebuie ratat si zuuum

am venit aici sa scriu .
Mi-ar placea sa fie mai multe zile asemanatoare cu cea care inca se scurge repejor pe langa mine.
Da. Recunosc. Nu a fost o zi 100% reusita si nici nu stiu daca exista asa ceva.
Daaaaaaar , ceea ce m-a facut sa ma simt bine a fost mult mai puternic decat partea negativa a zilei.
Uff, ma intreb daca exista vreun om pe planeta asta care sa fie cu gura pana la urechi zilnic si sa fie extra fericit si norocos si tra la la la la .

*SFAT

M-a lovit asa o idee in timp ce scriam si ma gandeam ca daca as fi renuntat sa mai sper vreodata la fericire acum eram la fel de melancolica si probabil plictisitoare. In fine , scriu toate acele lucruri mai mult sau mai putin triste pentru ca sunt peste tot in jurul meu si mi-e foarte greu sa nu le observ, cata vreme sunt inconjurata cu asa ceva.. nebunie, prostie, absurditate , nesiguranta , melancolie etc.
Asa ca , cititori sau necititori [ gen fie ca citeste cineva asta sau nu citeste ] vreau oricum sa precizez ca o data intrata in suflet, speranta NU trebuie lasata sa plece pana nu ajunge la indeplinirea visului pe care se sprijina.

Heh, ajunge cu trancaneala . Am punctat ceea ce era mai important.
Sper sa vin pe aici peste un timp si sa citesc cat mai multe lucruri bune , pentru ca asa e frumos.

Pana atunci ,

Aveti grija de sufletele voastre,
Maria.

O lasam sa ne scape printre degete...

Da, despre ea e vorba... despre tinerete , despre copilarie.

 Suntem tineri . Asa si ? Avem si noi problemele noastre . Degeaba sare toata populatia cu gura pe noi ca " De ce esti trist? Esti tanar , tu nu ai probleme " 

Ce vorbesti ma ?!

Noi nu suntem tot oameni ? Toti avem probleme si perioade in care nu ne simtim in largul nostru. Asta e cursul vietii , corect ? 

Ma consolez mereu spunandu-mi ca

" Daca n-ar fi lucruri rele in viata noastra care sa ne faca sa simtim tristetea , durerea , singuratatea etc. , nu ne-am da seama niciodata cand sa ne bucuram de lucruile frumoase , de senzatiile minunate traite in anumite momente , de o companie placuta etc. " 

Adevarul e ca .. din punctul meu de vedere nu conteaza daca suntem tineri sau nu. 

Totul vine din suflet.

E legat de loviturile primite de el.

Un copil poate sa fie mult mai in varsta * in ghilimele fiind spus * decat un om ajuns la maturitate. 

De ce spun asta ?

Din cauza problemelor care l-au macinat inca de la o varsta frageda. 

Aud din ce in ce mai des despre cazuri in care copiii sunt doar o simpla jucarie a parintilor. 

# AZI . 

Cand ma intorceam de la cumparaturi , am dat peste un " mic " incident .

In mijlocul strazii , o mama isi batea copilul pentru ca nustiuce' ii spusese altuia . 

Dar palme frate , palme si urlete cat cuprinde . 

Mi-era atat de mila de bietul pui de om , cu ce a gresit el ?! daca o asemena educatie i s-a dat de la bun inceput... ce mai vrei?!

*Vezi ce oferi ca sa stii ce sa ceri inapoi*

  

Ar fi muuulte de spus , dar nu vreau sa ma lungesc , oricum nu sta nimeni sa citeasca tot ce insir eu pe aici , dar macar ma ajuta sa ma descarc... 

In concluzie , nu conteaza cat de tineri suntem , uneori suferim si noi , avem si noi zile proaste , ne putem schimba si noi starea de la o ora la alta si tot asa..

pentru ca suntem 

OAMENI.

Mi-ar placea sa pot sa am o copilarie ca in filme . De fapt , sa fi avut .. Incerc sa imi traiesc viata cat mai linistita si sa nu ma consum pentru orice , dar bineinteles ca nu reusesc mereu  .

Sper sa imi construiesc un drum bun in continuare si sper sa-mi protejez sufletul pana la sfarsit.
Pana la urma , toata tineretea asta ne scapa printre degete pentru ca noi o lasam sa fuga asa , nici macar nu ne dam seama cand am ajuns atat de departe in viata . 

Mi-a fost dor de voi... sau de tine jurnalule, 

in cazul in care nu mai trece nimeni pe aici.

Aveti totusi grija de sufletele voastre,

Maria.

You can never get it back.

Timpul trece atât de repede...nu aşteaptă pe nimeni.
Si totusi, timpul nu are limite.
Se spune ca tot timpul vindecă treptat toate rănile.
oare?!
Toţi ne dorim mai mult timp pentru a ne înfrunta temerile, pentru a ne maturiza sau pentru a putea lăsa totul în urmă.

<< Pe masura ce inaintam in varsta, dobandim un simt mai acut al valorii timpului.
Se pare ca nimic altceva nu e mai important. >>

Aveti grija de sufletul vostru,
Maria.

...Still Trying to Find My Place

"Mă trage curentul pe la spate dacă mai ofezi mult "

Acestea au fost cuvintele colegului meu și în același timp bunului meu prieten, care stă de obicei în banca din fața mea.

Așa e ,oftez de 5 zile încontinuu și am cam obosit. Simt că nu mai pot să lupt. De fapt, cred că simt asta pentru că nu știu dacă merită să mai lupt sau nu pentru ceea ce-mi doresc.

Îmi recitesc postările și în majoritatea găsesc încurajări pentru urmarea viselor și citate precum

“ Speranța moare ultima "

Ei bine, în acest moment simt că a mea se cam stinge. Încet , dar sigur , asemeni unei lumânări aprinse pe un vânt năprasnic.

Am reușit să ajung în punctul în care nu mai sunt în stare să dau niciun sfat, în schimb caut unul disperată în toate părțile. Alerg haotic pentru a-mi găsi drumul în viață, dar se pare că alerg către neant.

" Trebuie să ai răbdare !"

" Ești puternică!"

" Poți!"

" O să vezi că o să fie bine! "

" Se vede cu ochiul liber [...] "

Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile primite de la persoane apropiate mie și țin prin acest post să le mulțumesc din suflet pentru toată susținerea.

Îmi doresc să fiu din nou mică, să nu știu ce înseamnă durerea interioară, ci doar cea fizică, din cauza loviturilor, căzăturilor, zgârieturilor etc. Durerea sufletească e cea mai puternică , iar rănile ei sunt foarte adânci și se vindecă al naibii de greu. Daaar, asta e , din păcate nu putem da timpul înapoi , așa că voi încerca să-mi sfatul unei prietene cu un suflet extrem de mare

" Trebuie să trecem prin toate, doar așa devenim mai puternici".

Ai grijă de sufletul tău, Maria .