Heh... si iar nu am mai trecut pe aici de o vesnicie.
Nu voi renunta niciodata la acest blog, desi cred ca am mai spus asta , cu riscul de a ma repeta, o voi mai spune: aici e locul unde pot sa ma descarc, locul de unde imi voi culege in viitor amintirile si voi resimti lucruri, poate uitate intr-un coltisor prafuit de suflet.
Am tot intalnit in ultimul timp persoane care imi povesteau despre probleme din familie , multi oameni divortati , fel si fel de certuri posibile si imposibile, dar nu m-am putut gandi niciodata ca la armonia care era in familia mea s-ar putea ajunge la asemenea lucruri.
Nu o sa stau sa intru in amanunte , dar ma simt pur si simplu sfasiata.
Nu m-am asteptat niciodata la asa ceva , iar toate lucrurile astea au cazut peste mine ca o greutate de nspe mii de tone care pur si simplu m-au strivit instant.
Doare atat de tare sa stii ca iubesti pe cineva si ca faci tot posibilul sa ii fie bine , renuntand la placerile personale , doar pentru a crea armonie si pace.
Si in schimb ce primim?
Ei bine, eu am primit respingere total neasteptata, tipete si multe lovituri verbale care au atins direct in suflet.
Inca nu pot sa realizez ca persoane pentru care ti-ai taia o mana fara a sta pe ganduri, iti pot spune asemenea vorbe .
As avea o gramada de povestit pe tema asta , dar din pacate nu mai pot sa stau .
As vrea sa stie ca ranile pe care mi le-a facut in suflet nu vor mai putea fi vindecate niciodata , cu absolut nimic.
Am scris toate aceste randuri printre lacrimi, asa ca imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale si de ortografie.
Sper ca timpul sa rezolve tot si sa aranjeze lucrurile asa cum ar trebui sa fie ele in mod normal si sper ca 9/10 persoane sunt bine , ca nu sufera din niciun motiv , cu atat mai putin din cauza lucrurilor legate de familie.
Doare tare, cel mai tare.
Aveti grija de sufletul vostru,
Maria.
