Chiar trebuie ?

Să ne schimbăm ?!

Şi mai ales.. să ne schimbăm după dorinţele altora ?

Da.. sunt de acord într-o oarecare măsură să ne schimbăm . Dar în bine.. şi după propriile reguli.

Văd atâtea cazuri, în stânga şi în dreaptă... şi nu înţeleg... pur şi simplu nu pot să îmi explic.

De ce... ?
Aceeaşi întrebare banală fără răspuns.

Tu îţi accepţi viaţa aşa cum e? Sau te laşi influenţat de cei din jurul tău ?

Ce rost are să te schimbi după ceilalţi?
Eşti fals!
FALS! FALS!! FALS!!!
Nu eşti tu..Deci, ce rost are?
De ce preferi să ai cel puţin 10 măşti de schimb ? Crezi că ţi-e mai uşor să le schimbi de 20 de ori pe zi , decât să fii tu cel original?

Ştii, oamenii mai seamna între ei dar nu vei găsi niciodată două persoane la fel, la fel.

Suntem unici .

Oricand e timpul să iubeşti , dar tu poţi iubi tot timpul ?

To be , or not to be : that is the question !
Sau defapt.... poate tu crezi că iubeşti dar... intreabrea adevărată ar fi următoarea :
Ştii să iubeşti?

Învaţă să păşeşti pe drumul cel bun.. pentru că cel mai dureros lucru e să ţi se creioneze aripi imaginare, să vrei să zbori şi să simţi cum te prăbuşeşti înapoi în lumea reală.
Nu te lasă vrăjit... nu te mai harni cu vise aievea pierdute.
Trăieşte realitatea, chiar dacă uneori e crudă.

Dragostea ... uhm... o pot asemăna cu o clădire.
De ce? Pentru că amândouă încep la fel. E că un algoritm, ştii ? Pe păşi.. Cel mai important, pasul 1 ... se pun bazele; apoi uşor, uşor se clădeşte mai departe până când... cine ştie ?! poate ajunge turn .
Uhm.. nu. Cred să visez prea mult... şi uneori visele se transformă în coşmar.
Mda... se pare că zborul ce se apropie cel mai mult de realitate se găseşte între aceste două lumi total diferite .
Aşa e .. viaţa e plină de surprize.. bune... foare bune... şi mai puţin bune.

Atunci când pierdem o persoană dragă, avem tendinţa să judecăm greşit. Avem impresia că totul ni se cuvine şi că e numai vina celui care a plecat de lângă noi ,pentru toate cele întâmplate.
E posibil ca uneori să avem dreptate.. însă după pierderea cuiva nu judecăm liber... sau .. poate chiar nu judecăm deloc.
Nu ştiu... ce poate să mai spună inima dacă e sfărâmata în mii şi mii de bucăţele ?
O doare... şi tace.
E numai vina noastră... avem de făcut atâtea alegeri care să ne ducă pe diferite drumuri.. şi uneori alegerea care aparent e ideală, se dovedeşte a fi cea greşită.
Ne putem întoarce din drum dacă realizăm înainte să fie prea târziu... uneori găsim puterea de a trece peste... alteori nu.

Sunt drumuri la care putem renunţa uşor pentru că nu ne afectează... o putem lua de la capăt şi totul va fi ca nou. Însă dacă păşim pe un drum cu sens unic? e ca şi cum am intrat într-un labirint. De acolo nu există cale de întoarcere asta însemnând că trebuie să mergem până la capăt.. cu bune şi cu rele.. trecând peste toate obstacolele şi ieşind în siguranţă. Dificil, nu ?

De data asta eu voi alege... nu voi ţine cont de ceea ce vor spune alţii şi chiar dacă nu voi face alegerea potrivită, va fi alegerea mea. Voi învăţa din greşelile mele.
NU mă mai agit pentru nimic şi nu am de gând să ofer iar mai mult decât primesc....

Ai grijă de sufletul tău,
Maria.