Ce înseamnă să....

ŞTII SĂ MAI FII PRIETEN

şi nu mai completez cu "adevărat" pentru că ar fi prea mult spus.

Ştiu că revin la un subiect mai vechi şi des întâlnit pe aici însă chiar mă simt rănită de unele chestii.

Mă tot gândeam aşa.. la trecutul meu [ ştiu , încă n-am reuşit să păşesc complet în prezent.. ] şi am observat că am pierdut multe persoane de lângă mine. Aş spune că o prietenie care s-a terminat , nici măcar nu a existat/ dar ce , pot?
În urma unei prietenii rămân amintiri.. frumoase sau dureroase.. dar sunt acolo în sufletul nostru.

Cred că mai rău decât faptul că am pierdut unii "prieteni" mă doare gândul că aveam încredere în ei şi au plecat exact atunci când eram în situaţii dificile...

Ştii .. o persoană ca să poată fi numită prieten trebuie să fie ceva rar întâlnit acum în zilele noastre.

Se spune că împreună cu prietenii treci mai uşor prin viaţă, indiferent de câte obstacole ţi s-au pregătit .
Mi-e dor să simt că mă pot înţelege cu persoana de lângă mine doar din priviri.. mi-e dor să alerg prin ploaie , râzând şi bucurându-mă de compania lor...

Îţi aminteşti când simţeai că ai ceva pe suflet dar nu voiai să spui chiar oricui ? Mai ştii că te duceai la cea mai bună prietenă/cel mai bun prieten şi îţi spuneai oful iar secretul tău rămânea în siguranţă? Da... acesta este PRIETENUL.

PRIETENUL te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu .
PRIETENUL te apăra şi e de partea ta de fiecare data când poate.
PRIETENUL te ajută atunci când ai nevoie chiar dacă nu prea are timp.
PRIETENUL te ascultă când simţi nevoia să vorbeşti.
PRIETENUL îţi e alături şi la bine şi la greu.
PRIETENUL te sună să vadă ce faci, nu doar ca să îţi ceară ajutorul.
PRIETENUL e lângă tine mereu şi nu îl vei confundă niciodată.

Vreau să ştiu dacă mai există astfel de persoane.. persoane pe care să le pot numi prieteni de la început până la sfârşit, fără să se schimbe sau să uite că i-ai fost alături când ceilalţi au plecat.

Am ajuns să spun că un animăluţ de casă îţi e mai loial decât un om.

Câinele îţi rămâne veşnic recunoscător , însă prietenul uită că l-ai ajutat.


Ţine minte,
Prietenia nu este o stradă cu sens unic.

Ai grijă de sufletul tău,

Maria.

Niciodată prea târziu.

În viaţă lucrurile au un fel aparte de a se aşeza, exact aşa cum trebuie să fie.

Siii... o luăm de la capăt.

Îmi cer mii de scuuuuuzee. Mi-am propus să scriu des pe blog, însă şcoala mă termină. Nu am timp nici să respir..
GOD!
Două săptămâni la rând cu teze şi nici nu mai spun de teste şi ascultări... sunt aşa.. cel puţin două-trei pe zi. Serios ?! Nu sunt robot şi nici raritate de geniu că să pot face faţă tuturor provocărilor. Chiar nu mai rezist ... oare când o să se termine?
Aş vrea să trec peste toate astea cât mai rapid... să am nişte butoane care să mă ajute să opresc anumite momente din viaţă sau să pot da timpul înapoi. Da, ştiu...mereu am un pas în viitor şi unul în trecut.
Ce să fac? Nu pot să uit. Deşi... dacă e să mă iau după ceea ce se spune... ar trebui să păşesc definitiv în viitor pentru că cei mai frumoşi ani sunt cei pe care nu i-am trăit încă.
Şi totuşi nu ştiu dacă poate vreo persoană să uite imaginile principale din trecut.
Exact. E ca un film: cu pesoanaje principale, scene importante, unele viu colorate , altele alb-negre.
Em... ar mai fi muuulte de zis... voi spune doar atât:


şiiiiiiii am fugit să învăţ la engleză .

Take care ! Şi succes şi vouă la examele şi alte scări cu trepte nesigure din viaţă.
Să treceţi cu bine peste toate şi nu uitaţi...

aveţi grijă de sufletul vostru,
Maria