Plouă.. plouă plouă plouă si iar plouă. Plouă de câteva zile si tot de câteva zile a început să plouă si în sufletul meu. Acum s-a udat..E ud si se destramă usor , usor. Cerul plânge împreună cu mine.
Simt nevoia să scriu.. dar gândurile , cuvintele îmi alunecă printre degete.
ÎI admir pe toti oamenii care pot trece cu usurintă peste veninul vietii , care nu pun suflet în anumite situatii si care îsi văd de viata lor indiferent de suferinta provocată celor din jur. Nu, nu îi admir în totalitate pentru ceea ce fac. Uneori nu inteleg cum de într-un om aparent 'bogat" în sentimente poate există asa putin suflet. Stiu că mă contrazic singură. Vreau să spun că admir fericirea lor. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze chiar dacă nu se află într-o situatie admirabilă.
Mă întreb dacă această "fericire absolută” a lor este
Mă întreb si încerc să îmi răspund singură sperând la o multumire insaaaa.....
Din punctul meu de vedere, oricât de infinită ar fi fericirea, tot o clipă dureaza.
Căutăm fericirea haotic. Căutam si sperăm să o găsim .Ne avântăm în cele mai periculoase si dificile situatii pentru găsirea ei , dar cu ce folos?
Visele se spulberă la atingerea primului ghimpe al celui mai frumos trandafir din grădina sperantei.
Trecem peste lucrurile simple si ne aruncăm în cele mai complexe hexagoane ale vietii.
Ne complicăăăăăm . Ne complicăm , ne complicăm , ne complicăm.
M-am săturat. De ce noi oamenii , în ciuda faptului că avem caracter persuasiv nu reusim să ne
controlăm singuri viata într-un mod frumos?
Defapt da...adevarul este că viata, fără bine si fara rău n-ar mai exista.
Universul este "în picioare” datorită luptei date între frumos si urât, bine si rău, fericire si tristete s.a.m.d...
Toti avem perioade si perioade. Atunci când suntem fericiti ne amintim de momentele mai putin frumoase din viata noastră, momente care poate ne-au marcat ..
Însă atunci când viata ne transpune într-un tablou întunecat , încercăm să căutăm momente de triumf din trecut si... nu le prea găsim.
Adevăratele plăceri sunt raaare si chiar merită să fie trăite din plin.
Viata trebuie simtită asa cum este.. te loveste si trebuie să te doară să lasi să te doară pentru ca mai târziu să ai puterea de a simti plăcerea.
Nimeni nu stie încotro duce viata, dar toti ne vom da seama la un moment dat dacă am pornit pe drumul potrivit . Nu există poteca doar cu soare sau doar cu ploaie .
Desi avem vieti diferite , toti trăim sub acelasi UNIVERS.
Acum,la mine plouă , poate că la voi e soare . Nu mă opresc aici. Astept să înceteze ploaia apoi îmi voi reculege sufletul si voi porni din nou la drum, lăsând totul în urmă si mergând mai departe.
Niciun zid nu e destul de puternic pentru a opune rezistentă vointei umane.
TU poti reusi, trebuie doar să vrei.
Simt nevoia să scriu.. dar gândurile , cuvintele îmi alunecă printre degete.
ÎI admir pe toti oamenii care pot trece cu usurintă peste veninul vietii , care nu pun suflet în anumite situatii si care îsi văd de viata lor indiferent de suferinta provocată celor din jur. Nu, nu îi admir în totalitate pentru ceea ce fac. Uneori nu inteleg cum de într-un om aparent 'bogat" în sentimente poate există asa putin suflet. Stiu că mă contrazic singură. Vreau să spun că admir fericirea lor. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze chiar dacă nu se află într-o situatie admirabilă.
Mă întreb dacă această "fericire absolută” a lor este
imMă întreb si încerc să îmi răspund singură sperând la o multumire insaaaa.....
Din punctul meu de vedere, oricât de infinită ar fi fericirea, tot o clipă dureaza.
Căutăm fericirea haotic. Căutam si sperăm să o găsim .Ne avântăm în cele mai periculoase si dificile situatii pentru găsirea ei , dar cu ce folos?
Visele se spulberă la atingerea primului ghimpe al celui mai frumos trandafir din grădina sperantei.
Trecem peste lucrurile simple si ne aruncăm în cele mai complexe hexagoane ale vietii.
Ne complicăăăăăm . Ne complicăm , ne complicăm , ne complicăm.
M-am săturat. De ce noi oamenii , în ciuda faptului că avem caracter persuasiv nu reusim să ne
controlăm singuri viata într-un mod frumos?
Defapt da...adevarul este că viata, fără bine si fara rău n-ar mai exista.
Universul este "în picioare” datorită luptei date între frumos si urât, bine si rău, fericire si tristete s.a.m.d...
Toti avem perioade si perioade. Atunci când suntem fericiti ne amintim de momentele mai putin frumoase din viata noastră, momente care poate ne-au marcat ..
Însă atunci când viata ne transpune într-un tablou întunecat , încercăm să căutăm momente de triumf din trecut si... nu le prea găsim.
Adevăratele plăceri sunt raaare si chiar merită să fie trăite din plin.
Viata trebuie simtită asa cum este.. te loveste si trebuie să te doară să lasi să te doară pentru ca mai târziu să ai puterea de a simti plăcerea.
Nimeni nu stie încotro duce viata, dar toti ne vom da seama la un moment dat dacă am pornit pe drumul potrivit . Nu există poteca doar cu soare sau doar cu ploaie .
Desi avem vieti diferite , toti trăim sub acelasi UNIVERS.
Acum,la mine plouă , poate că la voi e soare . Nu mă opresc aici. Astept să înceteze ploaia apoi îmi voi reculege sufletul si voi porni din nou la drum, lăsând totul în urmă si mergând mai departe.
Niciun zid nu e destul de puternic pentru a opune rezistentă vointei umane.
TU poti reusi, trebuie doar să vrei.
Ai grijă de sufletul tău,
Maria.
Maria.
