Un suflet fara vise moare

" Vise.. am inca vise..daca visez raman in viata " ^VAMA

M-a urmarit toata ziua melodia asta.

Regatul meu pe-un vis - VAMA

Nu stiu de ce , dar ceea ce stiu sigur e ca nu mi-o pot scoate din minte.

Ma hranesc de multa vreme cu vise si ma contrazic mereu , ba ca e bine ceea ce fac ba ca nu e .
Adevarul e ca.. " un suflet fara vise moare" .
Chiar asa . Cine nu viseaza ?
E bine sa visam. E bine sa avem momentele noastre de libertate in care sa ne lasam purtati de ganduri spre vise.

Vise. Vise . Vise .Vise .Vise
Peste tot vise .
Parca e un cer instelat si de fiecare stea , sta agatat cate un vis.

Cam asa se intampla si in realitate, chiar daca totul pare fictiune.
E ... doar un mod mai simplu de a explica ceea ce se intampla de fapt.

Deci, cum spuneam. Visele noastre stau agatate de stele .
Unele sunt mai stabile , altele nu prea.
De ce?
Paaai... una dintre cele 454854549822249977201487 de cauze posibile , chiar una dintre cele mai importante este cat de bazat pe realitate este visul.
Da , probabil o sa spuneti ca am innebunit ...daca e vis de unde scot eu realitate ?!?!
Visele sunt construite pe fapte reale. Chiar asa..pe lucruri intamplate sau pe lucruri pe care ne dorim sa le vedem transformate in realitate.
Siiii cam pe aici gresim noi si d'asta sfarsim mereu prin dezamagire si totul felul de chestii de genul.
Ne dorim uneori PREA MULT . Ne construim vise care nu au nicio baza REALA stabila.
Ne facem asta cu mana noastra.
Vrem sa fie asa. Ne dorim. Visam la asta de mult timp .
Incepem sa ne imaginam cum ar fi daca....?! si chiar percepem anumite informatii gresit.
Ne construim scenarii si tot felul de chestii.

GATA!

De ce trebuie sa fim atat de fraieeeeeri?

Vreau sa ma vindec de "visare abundenta".



As putea scrie pana la 100 de ani despre vise... dar ma opresc.

Viseaza cu masura , dar nu renunta niciodata la vise.

Ai grija de sufletul tau ,
Maria.

Cica ziua buna se cunoaste de dimineata

Neataaaaaa !

In ciuda faptului ca aseara am cazut rupta pentru ca ieri am facut zeci de mii de drumuri si am intalnit intr-o singura zi mai multe persoane decat intalesc de obicei intr-o saptamana , nu stiu ce s-a intamplat dar voilààà m-am trezit devreme .
Hmm, adevarul e ca m-am culcat eu cu niste ganduri plutitoare prin minte , deci probabil asta o fi cauza somnului nelinistit.

Se spune ca " ziua buna se cunoaste de dimineata " .

M-am trezit usor , pentru ca n-am mai putut sa dorm.
Nu m-a trezit niciun telefon , nicio alarma , nici macar muzica de la masina vecinilor.

Pur si simplu , m-am trezit.

Dar totusi presimt ca o sa ma plictisesc ingrozitoooooor pana mai tarziu .

Uhm...si eu ce ar trebui sa inteleg din asta?

Ca o sa am o zi buna sau nu ?

Uuf.. mai bine ma opresc din gandit . Uneori gandesc prea mult .
O dimineata minunata tuturor si o zi cat mai activa cu un final fericit .

Aveti grija de sufletele voastre,
Maria.

Totul trece , totul se schimba..

Se pare totusi ca AUGUST aterizeaza in viata mea si cu zile bune . Yeey.
Desi initial am inceput luna foarte prost , se pare ca speranta aia arzatoare din sufletul meu a ars suficient de mult incat sa simt caldura ei .

Daa , asa e sunt putin mai vesela si optimista . Stiu ca o sa imi treaca repede , dar am zis ca un asemenea moment nu trebuie ratat si zuuum

am venit aici sa scriu .
Mi-ar placea sa fie mai multe zile asemanatoare cu cea care inca se scurge repejor pe langa mine.
Da. Recunosc. Nu a fost o zi 100% reusita si nici nu stiu daca exista asa ceva.
Daaaaaaar , ceea ce m-a facut sa ma simt bine a fost mult mai puternic decat partea negativa a zilei.
Uff, ma intreb daca exista vreun om pe planeta asta care sa fie cu gura pana la urechi zilnic si sa fie extra fericit si norocos si tra la la la la .

*SFAT

M-a lovit asa o idee in timp ce scriam si ma gandeam ca daca as fi renuntat sa mai sper vreodata la fericire acum eram la fel de melancolica si probabil plictisitoare. In fine , scriu toate acele lucruri mai mult sau mai putin triste pentru ca sunt peste tot in jurul meu si mi-e foarte greu sa nu le observ, cata vreme sunt inconjurata cu asa ceva.. nebunie, prostie, absurditate , nesiguranta , melancolie etc.
Asa ca , cititori sau necititori [ gen fie ca citeste cineva asta sau nu citeste ] vreau oricum sa precizez ca o data intrata in suflet, speranta NU trebuie lasata sa plece pana nu ajunge la indeplinirea visului pe care se sprijina.

Heh, ajunge cu trancaneala . Am punctat ceea ce era mai important.
Sper sa vin pe aici peste un timp si sa citesc cat mai multe lucruri bune , pentru ca asa e frumos.

Pana atunci ,

Aveti grija de sufletele voastre,
Maria.

O lasam sa ne scape printre degete...

Da, despre ea e vorba... despre tinerete , despre copilarie.

 Suntem tineri . Asa si ? Avem si noi problemele noastre . Degeaba sare toata populatia cu gura pe noi ca " De ce esti trist? Esti tanar , tu nu ai probleme " 

Ce vorbesti ma ?!

Noi nu suntem tot oameni ? Toti avem probleme si perioade in care nu ne simtim in largul nostru. Asta e cursul vietii , corect ? 

Ma consolez mereu spunandu-mi ca

" Daca n-ar fi lucruri rele in viata noastra care sa ne faca sa simtim tristetea , durerea , singuratatea etc. , nu ne-am da seama niciodata cand sa ne bucuram de lucruile frumoase , de senzatiile minunate traite in anumite momente , de o companie placuta etc. " 

Adevarul e ca .. din punctul meu de vedere nu conteaza daca suntem tineri sau nu. 

Totul vine din suflet.

E legat de loviturile primite de el.

Un copil poate sa fie mult mai in varsta * in ghilimele fiind spus * decat un om ajuns la maturitate. 

De ce spun asta ?

Din cauza problemelor care l-au macinat inca de la o varsta frageda. 

Aud din ce in ce mai des despre cazuri in care copiii sunt doar o simpla jucarie a parintilor. 

# AZI . 

Cand ma intorceam de la cumparaturi , am dat peste un " mic " incident .

In mijlocul strazii , o mama isi batea copilul pentru ca nustiuce' ii spusese altuia . 

Dar palme frate , palme si urlete cat cuprinde . 

Mi-era atat de mila de bietul pui de om , cu ce a gresit el ?! daca o asemena educatie i s-a dat de la bun inceput... ce mai vrei?!

*Vezi ce oferi ca sa stii ce sa ceri inapoi*

  

Ar fi muuulte de spus , dar nu vreau sa ma lungesc , oricum nu sta nimeni sa citeasca tot ce insir eu pe aici , dar macar ma ajuta sa ma descarc... 

In concluzie , nu conteaza cat de tineri suntem , uneori suferim si noi , avem si noi zile proaste , ne putem schimba si noi starea de la o ora la alta si tot asa..

pentru ca suntem 

OAMENI.

Mi-ar placea sa pot sa am o copilarie ca in filme . De fapt , sa fi avut .. Incerc sa imi traiesc viata cat mai linistita si sa nu ma consum pentru orice , dar bineinteles ca nu reusesc mereu  .

Sper sa imi construiesc un drum bun in continuare si sper sa-mi protejez sufletul pana la sfarsit.
Pana la urma , toata tineretea asta ne scapa printre degete pentru ca noi o lasam sa fuga asa , nici macar nu ne dam seama cand am ajuns atat de departe in viata . 

Mi-a fost dor de voi... sau de tine jurnalule, 

in cazul in care nu mai trece nimeni pe aici.

Aveti totusi grija de sufletele voastre,

Maria.

You can never get it back.

Timpul trece atât de repede...nu aşteaptă pe nimeni.
Si totusi, timpul nu are limite.
Se spune ca tot timpul vindecă treptat toate rănile.
oare?!
Toţi ne dorim mai mult timp pentru a ne înfrunta temerile, pentru a ne maturiza sau pentru a putea lăsa totul în urmă.

<< Pe masura ce inaintam in varsta, dobandim un simt mai acut al valorii timpului.
Se pare ca nimic altceva nu e mai important. >>

Aveti grija de sufletul vostru,
Maria.

...Still Trying to Find My Place

"Mă trage curentul pe la spate dacă mai ofezi mult "

Acestea au fost cuvintele colegului meu și în același timp bunului meu prieten, care stă de obicei în banca din fața mea.

Așa e ,oftez de 5 zile încontinuu și am cam obosit. Simt că nu mai pot să lupt. De fapt, cred că simt asta pentru că nu știu dacă merită să mai lupt sau nu pentru ceea ce-mi doresc.

Îmi recitesc postările și în majoritatea găsesc încurajări pentru urmarea viselor și citate precum

“ Speranța moare ultima "

Ei bine, în acest moment simt că a mea se cam stinge. Încet , dar sigur , asemeni unei lumânări aprinse pe un vânt năprasnic.

Am reușit să ajung în punctul în care nu mai sunt în stare să dau niciun sfat, în schimb caut unul disperată în toate părțile. Alerg haotic pentru a-mi găsi drumul în viață, dar se pare că alerg către neant.

" Trebuie să ai răbdare !"

" Ești puternică!"

" Poți!"

" O să vezi că o să fie bine! "

" Se vede cu ochiul liber [...] "

Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile primite de la persoane apropiate mie și țin prin acest post să le mulțumesc din suflet pentru toată susținerea.

Îmi doresc să fiu din nou mică, să nu știu ce înseamnă durerea interioară, ci doar cea fizică, din cauza loviturilor, căzăturilor, zgârieturilor etc. Durerea sufletească e cea mai puternică , iar rănile ei sunt foarte adânci și se vindecă al naibii de greu. Daaar, asta e , din păcate nu putem da timpul înapoi , așa că voi încerca să-mi sfatul unei prietene cu un suflet extrem de mare

" Trebuie să trecem prin toate, doar așa devenim mai puternici".

Ai grijă de sufletul tău, Maria .

Lost in the middle of nowhere

Credeam ca zilele mele de nefericire s-au sfarsit, dar se pare ca m-am inselat amarnic.
Am un amalgam de sentimente pe care sincer nu stiu cum sa le exprim , cum sa le interpretez si asta ma tulbura foarte tare.
Sunt aici, pierduta in lumea mea si inchisa in casa. Se pare ca fulgii de nea din lumea mea virtuala s-au erijat in cei din lumea reala. Imi doream zapada, dar nici chiar asa .
Ma pierd in cuvinte si chiar nu stiu cum sa-mi eliberez sufletul de sentimentele ce mi-l strivesc .
Acum vreau ceva, mai tarziu vreau altceva.
Acum simt ceva, mai tarziu simt cu totul altceva.
Imi doresc si nu-mi doresc.
Nu stiu ce se intampla cu mine , dar chiar mi-ar placea sa se termine cat mai repede.
Nu am cum . Mi se pare imposibil .Chiar nu am cum sa ma simt bine fizic , atat timp cat sufletul e innodat in mii de noduri.
Ma plang mereu ca nu am timp si sunt stresata, dar de fiecare data cand prind o portita deschisa catre libertate , ma pierd intr-o contemplare luuunga si analizand asa fiecare particula care se invarteste in jurul meu , ma loveste o melancolie puternica ce ma arunca intr-un abis mordant. Dupa care, mi-e foarte greu sa ma trezesc din realitatea caustica ce ne inconjoara si sa revin in 'paradis', visand la o lume mai buna si sperand ca asta , intr-o buna zi , se va intampla.

V-am zapacit prea mult cu nebunia mea,cred ca ma duc sa-mi potolesc setea de dreptate si fericire cu putina chitara.
Se spune ca daca iti doresti cu adevarat un lucru, se va intampla.
Oare asa sa fie ?

Aveti grija de sufletul vostru, Maria.

Sinapse dizolvate

Am nevoie de un catalizatoooor. Simt ca innebunesc. M-am oprit pe aici, desi trebuia sa fiu in pat de ceva timp bun. Am avut o zi stresanta care sincer , dar sincer , m-a epuizat rau psihic. De fizic nu mai vorbesc. Fugi de la sala 5 la 19 la 29 la 14 si iar la 5 si tot asa .

Am simtit nevoia sa evadez putin in lumea mea. Nici nu stiu ce sa scriu mai exact, pentru ca am atatea pe cap , incat nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin. Da, da stiu; ar trebui sa apara vesnicul "Sa-ncep cu inceputul", dar azi nu functioneaza si chestia asta chiar nu ma ajuta.

Ma enerveaza faptul ca in fiecare zi am oscilatii de senzatii si sentimente.
Acum sunt optimista, acum sunt pesimista, acum devin realista ---> tot pesimista, desigur.
Si cu toate astea, nu inteleg de ce-mi pot ajuta prietenii , dar pe mine nu . Chiar nu inteleg.
Nu inteleeeg.
Toti imi multumiti pentru ajutor , pentru sfaturi , ma aruncati departe si ma lasati sa plutesc pe cei mai pufosi nori posibili si pentru asta va multumesc si eu enorm, insa eu de ce nu ma pot ajuta ?
De ce vad mereu partea goala a paharului ?
De ce vad mereu partea intunecata a lucrurilor ?
De ce de cele mai multe ori inrautatesc lucrurile cu atitudinea mea ?
De ce ma agit pentru nimicuri ?
De ce imi pasa asa mult cand ar trebui sa nu se intample asta?
De ce imi sfaram singura sufletul cu subiecte care stiu ca imi vor face rau si apoi incerc sa il repar fara succes?
De ce....?
De ce.........?
De ce............?

Intrebarea "De ce?". De ce nu are nimeni un raspuns plauzibil la intrebarea " De ce? ".
DE CEEEE?

O iau razna . Dar pot spune ca m-am descarcat si ma simt mai bine.
Ar trebui sa fug la somn , sa ma calmez si sa ma gandesc... si sa ma gandesc.. si ma gandesc.. sau sa nu ma mai gandesc deloc la nimic si sa las lucrurile sa fie asa cum sunt.

In orice caz, sper ca voi sunteti bine si sper ca nu ati uitat sa

aveti grija de sufletul vostru, Maria.

In directii diferite..

4:41 PM

Stau . Stau. Stau si iar stau. M-am plictisit de plictiseala mea. Cazand pe ganduri ca o visatoare profesionista ce sunt , mi-am creionat in minte tot felul de scenarii; si tot desenand asa , am ajuns la o adevarata "opera de arta" despre mine, sufletul meu si personalitatea mea.

M-a lovit ~puterea magiei~ . Ma duc sa citesc despre zodii si alte chestii .

Revin.

5:47 PM

I'm back.

Si nu stiu daca am clarificat lucrurile in mintea mea sau mai rau le-am zapacit.

Intr-adevar , desi nu pare real, unele lucruri ma caracterizeaza.

Imi voi lasa cateva idei aici , daca ma voi schimba vreodata sa stiu de unde am plecat , ce-am fost si ce-am ajuns.

Zodia Pesti simbolizeaza doi nativ care vor inota mereu in directii diferite.

Nativul Pesti este un semn dual, linistit in aparenta si dotat in general cu pesimism in gandire.

Este permanent macinat de contradictii si taine pe care se incapataneaza sa le desluseasca.

Mda , deci pentru inceput sa inteleg ca sunt o nebuna prinsa intr-un cerc , mai exact un peste pe uscat care ‘alearga’ in directii diferite. Suuuuper.

Se incapataneaza intotdeauna sa afle adevarul.

Fac fata cu greu perioadelor tensionate.

Daca ar fi posibil, si-ar dorit sa evadeze intr-o lume a lor.

Siii , d-asta scriu aici. Aici e mica mea lume.

Pestii simbolizeaza firea mistca si devotamentul.

El este in permanenta consumat de contradictii ce-l sfasie si care il fac sa fie sovaitor si nehotarat in actele sale.

Aparent linistit, in realitate se framant intens si continuu.

De aceea are de multe ori un aer de oboseala si de deprimare.

Un tip generos si foarte milos, pestele se va devota in permanenta celuilalt,familiei si prietenilor si va fi mereu gata de sacrificiu.

Oare fac bine ceea ce fac ? Uneori mi-as dori sa fiu mai nepasatoare si sa nu ma mai consum chiar atat de mult. Dar ce pot sa fac ? Asta sunt si daca eu nu ma accept asa , ceilalti de ce ar face asta?

Ai grija de sufletul tau , Maria.