Închide ochii şi vezi visele

D'oooh şi n-am mai scris de muuuultă vreme .

Îmi era tare dor de gandurile de aici şi de voi..
Ei bine.. am reuşit să aterizez pe aici datorită orelor de romană .
Da, a început şcoala.
[ yeey ]

Revenind la treburile noastre , după cum am zis şi mai devreme.. tema de la romană m-a readus aici .
Acum , zăpăciţi cu toate testele astea predictive bla bla am avut de compus un eseu argumentatv despre copilărie. Toţi am fost copii , e imposibil să nu putem scrie ceva despre cea mai frumoasă perioadă din viaţa oricărui om. [ cel puţin aşa ar trebui să fie ] .
Am tot scris pe aici despre copii, fericire, viaţă şi altele dar pentru că am fost rugată să postez eseul pe blog şi pentru că mă ţin întotdeauna de promisiuni....

Viaţa fiecărui om este diferită şi unică în felul ei , dar totuşi ceva ne leagă pe toţi în această lume şi anume : copilăria. Deşi copilăria este la rândul ei diferită pentru fiecare dintre noi , trăirile din această etapă a vieţii sunt simţite cu aceeaşi intensitate de toţi.
Din punctul meu de vedere , copilăria reprezintă perioada în care ne descoperim pe noi înşine, în care descoperim ce este viaţa .
Pe de-o parte , să fii copil înseamnă să fii tu însuţi , să speri , să iubeşti şi să fii fericit . Un copil va avea întotdeauna timp să îşi imagineze o lume perfectă ca de basm , colorată de super-eroi ce salvează prinţese capturate de diferite creaturi fantastice. Există oare vreun copil care nu şi-a dorit vreodată să fie asemenea personajului sau favorit din povestea preferată, poveste pe care adormea în fiecare seară liniştit ? Puţin probabil . Sufletul de copil va fi întotdeauna pur şi innocent, plin de minuni ce înfrumuseţează inconştient viaţa unui adult.
Pe de altă parte, copilăria ne formează pentru viitor , pentru vremea când vom fi adulţi şi va trebui să fim responsabili , pentru a putea la rândul nostru să întemeiem o familie. Pe parcursul copilăriei , realizăm că viaţa trebuie descoperită cu bune şi cu rele şi că nu este chiar atât de "dulce” cum pare. În această etapă, copilul începe să îşi caute modele în viaţa reală , nu cea imaginară creată de el .
Deşi perioada copilăriei cu jocuri , balonaşe de săpun şi hohote de râs trece , rămân în urmă amintirile. Purtăm cu noi toţi acei ani trecuţi şi uneori, mari fiind , reuşim să redescoperim fericirea .
Aşadar, eu cred că undeva într-un colţisor prăfuit de grij , probleme şi responsabilităţi al fiecărui om , se regăseşte sufletul imaculat de copil .

Ai grija de sufletul tau ,
Maria.