Credeam ca zilele mele de nefericire s-au sfarsit, dar se pare ca m-am inselat amarnic.
Am un amalgam de sentimente pe care sincer nu stiu cum sa le exprim , cum sa le interpretez si asta ma tulbura foarte tare.
Sunt aici, pierduta in lumea mea si inchisa in casa. Se pare ca fulgii de nea din lumea mea virtuala s-au erijat in cei din lumea reala. Imi doream zapada, dar nici chiar asa .
Ma pierd in cuvinte si chiar nu stiu cum sa-mi eliberez sufletul de sentimentele ce mi-l strivesc .
Acum vreau ceva, mai tarziu vreau altceva.
Acum simt ceva, mai tarziu simt cu totul altceva.
Imi doresc si nu-mi doresc.
Nu stiu ce se intampla cu mine , dar chiar mi-ar placea sa se termine cat mai repede.
Nu am cum . Mi se pare imposibil .Chiar nu am cum sa ma simt bine fizic , atat timp cat sufletul e innodat in mii de noduri.
Ma plang mereu ca nu am timp si sunt stresata, dar de fiecare data cand prind o portita deschisa catre libertate , ma pierd intr-o contemplare luuunga si analizand asa fiecare particula care se invarteste in jurul meu , ma loveste o melancolie puternica ce ma arunca intr-un abis mordant. Dupa care, mi-e foarte greu sa ma trezesc din realitatea caustica ce ne inconjoara si sa revin in 'paradis', visand la o lume mai buna si sperand ca asta , intr-o buna zi , se va intampla.
V-am zapacit prea mult cu nebunia mea,cred ca ma duc sa-mi potolesc setea de dreptate si fericire cu putina chitara.
Se spune ca daca iti doresti cu adevarat un lucru, se va intampla.
Oare asa sa fie ?
Aveti grija de sufletul vostru, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu