Siii... o luăm de la capăt.

Îmi cer mii de scuuuuuzee. Mi-am propus să scriu des pe blog, însă şcoala mă termină. Nu am timp nici să respir..
GOD!
Două săptămâni la rând cu teze şi nici nu mai spun de teste şi ascultări... sunt aşa.. cel puţin două-trei pe zi. Serios ?! Nu sunt robot şi nici raritate de geniu că să pot face faţă tuturor provocărilor. Chiar nu mai rezist ... oare când o să se termine?
Aş vrea să trec peste toate astea cât mai rapid... să am nişte butoane care să mă ajute să opresc anumite momente din viaţă sau să pot da timpul înapoi. Da, ştiu...mereu am un pas în viitor şi unul în trecut.
Ce să fac? Nu pot să uit. Deşi... dacă e să mă iau după ceea ce se spune... ar trebui să păşesc definitiv în viitor pentru că cei mai frumoşi ani sunt cei pe care nu i-am trăit încă.
Şi totuşi nu ştiu dacă poate vreo persoană să uite imaginile principale din trecut.
Exact. E ca un film: cu pesoanaje principale, scene importante, unele viu colorate , altele alb-negre.
Em... ar mai fi muuulte de zis... voi spune doar atât:


şiiiiiiii am fugit să învăţ la engleză .

Take care ! Şi succes şi vouă la examele şi alte scări cu trepte nesigure din viaţă.
Să treceţi cu bine peste toate şi nu uitaţi...

aveţi grijă de sufletul vostru,
Maria