În primul rând vreau să îmi cer scuze pentru că nu am mai postat de foarte mult timp.
Răceala m-a prins în ghearele ei şi încă nu m-a lăsat să plec.
Daaar... trecând peste asta şi peste multe alte lucruri... astazi.. este o zi specială. Sau cel puţin aşa încerc să o fac să pară.
Se spune că noi oamenii, venim din cer sub forma unui îngeraş alaturi de perechea noastra.
La aterizare, unii dintre noi rămân împreună, alţii se pierd de perechea destinată. Unii supravieţuiesc în această lume crudă , alţii.. din păcate cedează şi se transformă iar în îngeraşi ce ne veghează pe toţi de sus.
Scopul fiecărei persoane în viaţă este să realizeze ceva şi să îşi caute acel "înger" ce îi completează aripile.
24-25 februarie - Acum ceva timp în urmă... o femeie aştepta cu nerăbdare să îşi ţină în braţe pruncul. Şi aştepta... şi aştepta.... şi se ruga.
26 februarie - Iată că în acea zi, bebeluşul a cooperat şi a dat semne că ar vrea şi el să simtă căldura mamei şi să îi audă vocea blândă.
27 februarie , ora 22:00.. atunci s-a întâmplat minunea.
Am coborât uşor, plutind ca un îngeraş . Aveam două aripioare şi am încercat să fiu cât am putut de atentă pentru a ajunge întreagă la mami . M-a strâns în braţe , iar acel moment a fost unic.
A fost clipa când eu , o mogâldeaţă , am făcut pentru prima oară cunoştinţă cu lumea, un loc mare şi mai nou rău pe mine şi alţi oameni.
M-am lovit de mulţi bolovani în "puţina viaţă" pe care am trăit-o până acum . Am trecut peste şi voi merge mai departe.
Mă aştept la orice deşi aş prefera să fie cât mai puţine gropi în calea mea de acum înainte.
Mai am două ore în care mă voi bucura cât de mult voi putea de vârsta care în curând se va duce şi nu se va mai întoarce la mine niciodată.
Trăieşte clipaaaa !
Răceala m-a prins în ghearele ei şi încă nu m-a lăsat să plec.
Daaar... trecând peste asta şi peste multe alte lucruri... astazi.. este o zi specială. Sau cel puţin aşa încerc să o fac să pară.
Se spune că noi oamenii, venim din cer sub forma unui îngeraş alaturi de perechea noastra.
La aterizare, unii dintre noi rămân împreună, alţii se pierd de perechea destinată. Unii supravieţuiesc în această lume crudă , alţii.. din păcate cedează şi se transformă iar în îngeraşi ce ne veghează pe toţi de sus.
Scopul fiecărei persoane în viaţă este să realizeze ceva şi să îşi caute acel "înger" ce îi completează aripile.
24-25 februarie - Acum ceva timp în urmă... o femeie aştepta cu nerăbdare să îşi ţină în braţe pruncul. Şi aştepta... şi aştepta.... şi se ruga.
26 februarie - Iată că în acea zi, bebeluşul a cooperat şi a dat semne că ar vrea şi el să simtă căldura mamei şi să îi audă vocea blândă.
27 februarie , ora 22:00.. atunci s-a întâmplat minunea.
Am coborât uşor, plutind ca un îngeraş . Aveam două aripioare şi am încercat să fiu cât am putut de atentă pentru a ajunge întreagă la mami . M-a strâns în braţe , iar acel moment a fost unic.
A fost clipa când eu , o mogâldeaţă , am făcut pentru prima oară cunoştinţă cu lumea, un loc mare şi mai nou rău pe mine şi alţi oameni.
M-am lovit de mulţi bolovani în "puţina viaţă" pe care am trăit-o până acum . Am trecut peste şi voi merge mai departe.
Mă aştept la orice deşi aş prefera să fie cât mai puţine gropi în calea mea de acum înainte.
Mai am două ore în care mă voi bucura cât de mult voi putea de vârsta care în curând se va duce şi nu se va mai întoarce la mine niciodată.
Trăieşte clipaaaa !
Ai grijă de sufletul tău ,
Maria.
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu