Sunt o naivă în lumea mea

Ooook.... a trecut o săptămână şi eu n-am mai scris nimic... Mă simt cu adevărat presată de timp . Trec rar pe aici dar ...

mai bine mai târziu decât niciodată .

Am avut din nou o săptămână grea, agitată , stresantă şi obositoare. Aştept cu nerăbdare clipele acelea care văd că nu mai apar în care valurile spumoase ale mării să se liniştească . Aştept mult mai mult de atât dar ştiu că aştept în zadar. M-am tot gândit zilele acestea la noi , oamenii şi la darul vieţii primit.

Aflându-mă în faţă cu diferite situaţii am descoperit că în fiecare dintre noi încă mai există acel suflet de copil naiv.

Am apelat la câteva surse pentru a vedea cât mai multe sensuri ale acestui cuvânt, oarecum -mare- .
Astfel... în dicţionar se explică :
NAIVITATE, ~ăţi f.
1) Lipsă de maturitate în judecată sau în comportare;
2)Simplitate; nevinovăţie, candoare;
3)(La pl.) Atitudini, vorbe de om naiv;
4)Copilărie, prostie.

În fiecare persoană există cel puţin un gram de naivitate . Naivitatea vine de la sine ,poate inconştient.
◕ Sunt naivă atunci când spun -da- fără să gândesc măcar o secundă.
◕ Sunt naivă atunci când nu pot să spunem -nu- .
◕ Sunt naivă atunci când cred tot ceea ce mi se spune.
◕ Sunt naivă atunci când cobor la nivelul celor care nu merită.
◕ Sunt naivă atunci când mă implic mult prea mult.
◕ Sunt naivă atunci când ajut persoane care nu merită .
◕ Sunt naivă atunci când accept scuze.
◕ Sunt naivă atunci când iert.
◕ Sunt naivă atunci când cred că totul se va schimba şi va fi bine
.
.
.
.
◕ Sunt naivă pentru că sper.
◕ Sper mereu la mai bine.
◕ Sper ca lumea să se schimbe.
◕ Sper ca oamenii să devină mai buni.
◕ Sper în fiecare secundă ca toţi să deschidă larg ochii şi să vadă cu adevărat ceea ce îi înconjoară.
◕ Sper ca minciuna să fie învinsă de adevăr, oricât de dureros ar fi el. [ Pentru că o minciună dulce înjunghie mai tare decât un adevăr amar.]
Cum spuneam.. sper la mult mai multe dar sunt conştientă că în cel mai bun caz , mai puţin de 50% din speranţe vor deveni realitate , iar restul va fi transformat în scrum gonit de adierea rece a timpului.
Dar .. încerc să fiu eu. Să mă menţin. Să rezist. Poate că uneori mă inspir din personalităţile altora dar preiau doar lucrurile pozitive. Doar lucrurile care mi se potrivesc ; pentru că suntem făcuţi să fim noi. Asemănători şi totuşi atât de diferiţi. Unici în felul nostru şi speciali.

Nu voi înceta niciodată să sper la o lume mai bună. Da, voi rămâne mereu o naivă în lumea mea .

Ai grijă de sufletul tau,
pentru totdeauna o naivă, Maria.

Am strâns vise mii...

Te-am căutat... Am strâns vise.. am crezut ca te găsesc dar te-ai pierdut în drum spre visul meu. Mă trezesc.. totul e în zadar pentru că tu te-ai rătăcit . Picăturile de ploaie danseaza gingaş la geamul meu precum niste balerine firave si delicate. Bătăile ritmice ale acestora se sincronizeaza cu bătăile inimii mele. Da, ea incă bate , eu incă lupt. În viaţă trebuie să lupţi. -EA- ne este data pentru a lupta şi nu voi renunţa pâna în ultimul moment. Pentru că m-am urcat în caruselul ameţitor al vietii şi pot... trebuie să pot face faţă tuturor obstacolelor.

Visele sunt răspunsurile de azi pentru întrebările de mâine.

Visez în continuare dar nu pentru a-mi face rau... au grijă alţii să facă acest lucru.
Colecţionez vise pentru a cerne din ele speranţe cu ajutorul cărora să învelesc discret realitatea.
Nu vreau să văd oameni tristi. Lacrimile , cele de tristeţe şi cele de bucurie , deseneaza cu linii firave , ondulate şi intrerupte , multicolore speranţe infinite ale viselor de mult uitate. Nu plânge.. pentru că

'ochii sunt filele povestilor nemuritoare ale sufletului'

Nu are rost să mint erijându-mă in acea persoana mereu vesela ... Mâzgălesc de ceva timp aceeasi filă a cartii mele pe care destinul o pastreaza vie.

Asta e.. trebuie sa lupt;şi astfel o voi lua de la capat.
Arunc tot .

Dau uitării acele pagini parcă desprinse din tablouri intunecate şi incep usor a schiţa fiecare moment al vieţii . Povestea trecutului ... fiecare cadru contine o mulţime de liniunţe , cerculeţe , figuri şi forme de nedeslusit . Povestea prezentului ? Pagini fragile, simple.. descifrabile. Scenariul vieţii ce va urma ? Momentan e pustiu; nu vreau să ilustrez un viitor abstract dar sunt sigură că o să fie mult mai bogat în pagini. Pagini mult mai colorate decat celelalte şi poate cu ceva mai multe personaje.

Ştii unde sunt? Striga-mă!

Rostindu-mi numele îl vei uita pe al tau şi prins în inima mea nu mai poţi pleca.

Ai grijă de sufletul tău,
Maria

Timpul ne omoara.

Timpul chiar trece incredibil de repede .

Ma simt foarte obosita si parca totusi, zilele astea timpul mi-a scapat printre degete . Am impresia ca desi am facut foarte multe , viata a trecut pe langa mine . Astept cu nerabdare zilele in care sa fiu din nou libera . Sa pot iar sa zbor , pentru ca in tot acest timp am invatat. Am invatat sa ma descurc mai departe, cu ajutorul sufletelor minunate de langa mine. Am avut o sapatamana agitata, obositoare in care am dat peste foarte multi oameni melancolici . Si ai ghicit.. ma numar si eu printre acei 'multi oameni' . Din acest motiv am dat vina de toamna; si in mare pare nu am gresit. A venit si vremea ei.. timpul ne omoara. Toate semnele naturii si nu numai, ne permit sa citim si sa interpretam lucrurile care ne inconjoara. Astfel.. culorile toamnei transmit oamenilor atat sentimente de fericire , dragoste cat si sentimente de tristete si melancolie.Cu ajutorul adierii vantului, si cu acele culori aramii ale podoabelor copacilor se formeaza covorase multicolore asemenea unor pastile de acuarele .
Am obosit sa astept.Am obosit sa vad ca nimic nu se schimba .Am obosit sa simt ca timpul trece pe langa noi iar noi murim tot mai mult,cu fiecare secunda ce pleaca impreuna cu el. Stiu ca viata nu e usoara si ca trebuie sa lupt dar.. uneori imi pierd puterile. Si nu sunt singura persoana aflata in aceasta situatie. Uneori , fiind la capatul puterilor, ne dorim ca macar o singura data sa fie totul simplu , frumos si usor. Dar nu se poate. Desi totul e normal, nu e bine. Si totusi trebuie sa nu ne pierdem speranta. Eu inca sper. Satula pana peste cap de tot ceea ce ma inconjoara, astept . Si stiu ca intr-o buna zi, nimic nu va ramane la fel. O singura raza de lumina este suficienta pentru a lumina un suflet intunecat.

Dar.. cred ca am vorbit prea mult despre tristete si melancolie.. si pana la urma toate gandurile mele de aici vor ramane doar niste amintiri ale unui suflet de copil. As vrea ca macar amintirile sa fie frumoase si voi incheia aici. Voi fi puternica si voi merge mai departe. Voi trece peste toate si voi reusi. Am incredere in -noiembrie- . A venit sa ma ajute. Imi va lua locul si va arunca pe pamant lacrimile in locul meu.

Ai grija de sufletul tau,
Maria