În zadar...

Acum, în apropierea sărbătorilor, oamenii sunt mai buni. Sau aşa ar trebui să fie. Parcă ne gândim tot mai mult la trecut şi la ceea ce am făcut până acum. Am lăsat timpul să treacă aşa degeaba pe lângă noi ? Nu vreau să cred asta.

E aproape 4 dimineaţa. Nu prea am somn .
Zbor pe aripile timpului , cotrobăind prin jur si găsind anumite lucruri gen. melodii , poze, hârtiuţe ş.a.m.d care îmi amintesc de tine. Da... de tine.

Ştiu. Oamenii vin şi pleacă din vieţile noastre. Iar persoanele de care eşti ataşat cel mai mult, îţi sunt luate foarte repede. Poate că ei pleacă , dar ceva tot rămâne în urma lor.

Rămâne amintirea.

Ştiţi voi.. chestia aia despre care am mai vorbit... uneori plăcută , alteori neplăcută ; în care te regăseşti .
Presupun că am dreptul să răscolesc prin cenuşa amintirilor noastre mele.

Mai ştii când ai spus că o să fie perfect?... Am crezut în tine... am crezut în tot. Probabil ai vrut să fii mai mult decât poţi să fii. Şi tot ceea ce ai reuşit să faci a fost să distrugi un vis . Eu l-am reconstruit.

Ţi-am spus că durează enorm de mult să câştigi încredere şi la fel de mult să clădeşti o prietenie iar dacă un lucru nu este la locul potrivit ... într-o secundă totul se distruge. Dar degeaba îmi pasă mie...

Pot să regret că am greşit , dar nu am greşit şi nu voi regreta nimic.

Desparte-te întotdeauna de cei dragi cu vorbe calde; s-ar putea să fie ultima dată când le-ai vorbit.

Ai grijă de suflteul tău,
Maria.