Încerc să zâmbesc. :)
Mi-e dor de fluturaşii care se zbăteau în sufletul meu îmbătându-se cu fericire. Mi-e dor de prima şi ultima săptămâna petrecută cu tine. Mi-e dor de prima şi ultima zi în care am fost amândoi. Mi-e dor de fiecare oră, minut şi secundă în care eram doi. Mi-e dor de noi.
Mi-e dor de tot şi poate n-ar trebui să îmi fie. Poate că sunt singura care simte asta dar sper să nu fie aşa, sper să mă înşel.
Ce-a fost a fost. Nu am puterea de a întoarce clepsidra vieţii dar am puterea de a visa. Mi s-a luat dreptul de a mă bucura de întâmplări dar am rămas cu amintirile acestora. Nici măcar timpul nu mi le poate răpi. Amintirile vor zace veşnic în mine, sau poate în noi. A fost frumos. Scurt, dar frumos. Nu regret nimic . Au fost clipele în care m-am simţit altfel. Eram o altă -eu- . Eram -eu- plus -ceva-. -Ceva- care mă completa. Erai tu. Momente de neuitat. Sunt prinsă în jocul sentimentelor dar...
Încerc să zâmbesc. :)
Viaţa merge mai departe şi eu sunt pas cu pas după ea. Fiecare om are un drum în viaţă şi ca orice drum , nu e drept. Se găsesc şi gropi . Scopul nostru este să învăţăm cum să sărim peste ele, iar în cazul în care -drumul- până acolo a fost obositor şi am cedat, să ştim să trecem întotdeauna peste cu capul sus şi să nu ne pierdem în abis. Din păcate "Învăţam să trăim când viaţă este pe sfârşite."Michel de Montaigne. şi "Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată."Octavian Paler
Există zile în care a trăi nu are sens. Trăiesc doar pentru acele zile în care viaţa înseamnă vis de neuitat.
Ai grijă de sufletul tău,
Maria
Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu