Pagini de viată...

E seară. Nu ştiu cum mă simt în momentul de faţă , ce am , ce fac sau ce gândesc. Mă simt pierdută. Nu ştiu de ce. Nu îmi găsesc cuvintele. Oftez. Scriu. Şterg. Oftez. Scriu. Şterg. Oftez.Scriu...

În ultimul timp, multe persoane au avut probleme şi au apelat la mine. I-am ajutat cu plăcere , le-am dat sfaturi, i-am sprijinit măcar moral - spiritual , am jucat rol de cupidon pentru multe cupluri care astăzi mai sunt sau nu mai sunt şi mă întreb oare.. de ce atunci când pui suflet în ceea ce faci nu primeşti înapoi o mulţumire oricât de mică ar fi ea , dar venită tot din suflet ?!

De ce oamenii nu apreciază bunătatea? De ce sunt nepăsători?De ce ignoră?

Aş vrea să opresc timpul şi să văd toate întâmplările de până acum ca pe un film sau ca pe nişte poze.Aş vrea să şterg scenele triste din vieţile tuturor şi să ard amintirile dureroase.
Un zâmbet durează puţin timp , dar amintirea lui rămâne veşnic în suflet. Cam aşa se întâmplă şi cu lacrima şi durerea cauzată de ea. Atunci când plângi, suferi. Poate că în câteva zile te simţi mai bine dar rana provocată de întâmplarea /întâmplările care a/au stârnit plânsul , rămâne cicatrizată în inimă în suflet în interior.
Îmi imaginez cum ar fi o viaţă plină de întâmplări fericite. Mulţi ar caracteriza asta ca fiind - viaţa perfectă- dar ţin să contrazic mulţimea.
Aşa cum noi nu am cerut să ni se dea viaţă, tot aşa ni se va lua, fără să fim întrebaţi dacă mai vrem să stăm sau nu.

Ne naştem firavi, inocenţi şi fără putere. Creştem , învăţam , cunoaştem şi ne facem înţeleşi. Cu cât înaintam în viaţă , cu atât mai mult ne lovim de greutăţi din ce în ce mai mari , mai doborâtoare. Viaţa ne pregăteşte pentru sfârşit. Ne întăreşte , ne învaţă să fim duri, să ieşim învingători din majoritatea luptelor în care ne lasă să ne confruntăm cu dezamăgirea, durerea , suferinţa şi tristeţea.

Clar... viaţa ne întăreşte.

Amintirile care rămân în urma fiecărui moment se aşează ca nişte rânduri în cartea vieţii. Abia când ajungem la ultima pagină , putem spune că AM TRECUT PRIN TOATE , şi recitind rând cu rând şi pagină cu pagină, putem să râdem şi să plângem ,
trăind intens pentru ultima dată fiecare clipă.

Sunt de acord cu motto-ul - Trăieşte clipa! - pentru că atunci când se întâmplă ceva se întâmplă că aşa a fost să fie. Trăieşte pe moment fiecare întâmplare pentru că mai târziu rămâi doar cu amintiri pe care le vei reciti o singură data, iar atunci va fi poate prea târziu să mai schimbi ceva.

Ai grijă de sufletul tău,
Maria