....ai făcut cerul să plângă?
Mi-ai promis că pleci . Ai spus că a fost ultima greaseala a ta.
M-ai dezamăgit.
Devenise totul atât de frumos încât nici eu nu mai ştiam dacă e realitate sau sunt doar personajul principal al dorinţei interioare. Totul în jurul meu prinsese din nou culoare. Primăvara sosea cu paşi mărunţi, dar siguri. O chemam, o aşteptam.
Dar .. ca să vezi ! Te-ai întors.. şi de parcă nu era de ajuns, ţi-ai mai chemat şi ajutoare.
Triştii tăi nori gri au acaparat spendoarea cerului pictat cu greu de mine, într-o mulţime de nuanţe calde de albastru , ce liniştea pe oricine . Au aruncat cu perle care , văzându-se în oglindirea bălţilor şi realizând câtă răutate ai putut să le dăruieşti, s-au spart şi au împrăştiat melancolie peste tot în jur.
Glasul blând al adierii vântului ce m-adormea cândva, l-ai transformat într-un vuiet agitat ce te sperie chiar şi pe tine.
Uită-te în urma ta şi spune-mi ...tu te mai recunoşti? Mai ştii să îmi spui cine eşti dacă te întreb?
Ascultă-mă !
Voi lupta până la sfârşit împotriva ta. Era lumea mea . Este lumea mea şi va fi lumea mea pentru totdeauna. Eu am clădit bucată cu bucată şi am îndurat destule pentru realizarea ei .
Nu te voi lăsa să o distrugi aşa uşor.
Ai grijă de sufletul tău,
Maria.
M-ai dezamăgit.
Devenise totul atât de frumos încât nici eu nu mai ştiam dacă e realitate sau sunt doar personajul principal al dorinţei interioare. Totul în jurul meu prinsese din nou culoare. Primăvara sosea cu paşi mărunţi, dar siguri. O chemam, o aşteptam.
Dar .. ca să vezi ! Te-ai întors.. şi de parcă nu era de ajuns, ţi-ai mai chemat şi ajutoare.
Triştii tăi nori gri au acaparat spendoarea cerului pictat cu greu de mine, într-o mulţime de nuanţe calde de albastru , ce liniştea pe oricine . Au aruncat cu perle care , văzându-se în oglindirea bălţilor şi realizând câtă răutate ai putut să le dăruieşti, s-au spart şi au împrăştiat melancolie peste tot în jur.
Glasul blând al adierii vântului ce m-adormea cândva, l-ai transformat într-un vuiet agitat ce te sperie chiar şi pe tine.
Uită-te în urma ta şi spune-mi ...tu te mai recunoşti? Mai ştii să îmi spui cine eşti dacă te întreb?
Ascultă-mă !
Voi lupta până la sfârşit împotriva ta. Era lumea mea . Este lumea mea şi va fi lumea mea pentru totdeauna. Eu am clădit bucată cu bucată şi am îndurat destule pentru realizarea ei .
Nu te voi lăsa să o distrugi aşa uşor.
Ai grijă de sufletul tău,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu